The Son-Rise Program, metoda revolutionara de tratare a autismului – partea a doua

sa-invingem-autismul_1_fullsizeLa inceputul cartii lui Raun Kaufman, ”Sa invingem autismul”, vei gasi un exemplu exceptional pentru orice individ care se indoieste de abordarea S-R. si anume aceea de a intra in lumea copilului sau. Da, el nu trebuie adus cu forta intr-o lume pe care nu o intelege si nu o cunoaste. Tu esti acela care va trebui sa i te alaturi, sa-i arati ca il iubesti asa cum e, pentru ce e, sa-i castigi increderea si sa i-o mentii. Sa va spun de exemplul lui Raun Kaufman. El va invita sa va imaginati cum stati in parc, dupa o zi obositoare, si va relaxati citind o carte. Cineva vine si va ia cartea din mana si va spune sa-l urmati si sa faceti altceva. Pur si simplu. Fara sa stiti neaparat cine e sau ce intentioneaza. Repet, cartea aceea este singurul lucru care va relaxeaza si de abia ati asteptat momentul in care sa o puteti citi. Banuiesc ca stim cu totii raspunsul vostru, nu? A doua scena este un pic diferita. In timp ce voi va relaxati vine o alta persoana tot cu o carte, pe care o citeste cu un interes cel putin la fel de mare ca al vostru. Se aseaza si continua sa citeasca, fara sa va bage in seama. Nu e asa ca sunteti curiosi sa vedeti ce citeste? Si daca vedeti ca strainul citeste fix aceeasi carte ca voi? Sau citeste acelasi autor. Nu sunteti intrigati sa intrati in vorba cu noul venit?

maxresdefaultCam asa e si cu indivizii cu autism. Ei fac ceva ce le face placere, care ii relaxeaza si, poc!, venim noi care stim mai bine ce le-ar trebui si i-ar face sa se simta bine. Suntem cumva in corpul lor, in mintea lor? Amintiti-va ca vreti sa va intelegeti copilul si primul lucru este sa-i aratati ca nu face bine si sa-l fortati cumva sa faca altceva. Sa-l anulati. Stiu, suna prea dur si veti spune ca nici un parinte nu-i vrea raul copilului sau. Sunt de acord si stiti de ce? Pentru ca majoritatea nu prea stie o alta cale, abordare, solutie. Pentru ca majoritatea nu crede cu adevarat ca aceasta metoda ar functiona. Cred ca ati mai spune sigur ca insotirea copilului ar insemna sa il incurajati sa continue cu stereotipiile. V-ati gandit la o lume in care franturi de lumina sa va dea dureri cumplite de ochi sau de cap, in care orice zgomot , chiar si de cea mai mica intensitate, sa va innebuneasca pentru ca va suna in cap si pentru ca se amesteca cu altele 50 sau 100 ? Sau la o lume in care oameni ale caror intentii nu le anticipati si nu le puteti ”traduce” ? Cum ar fi ? Cum ar fi sa nu puteti vorbi, sa nu stiti decat sa tipati, sa nu stiti sa cereti ajutor sau sa nu stiti sa-l acceptati atunci cand vi se ofera? V-ati speria groaznic, nu-i asa? Si atunci, in tot haosul pe care vi l-am descris, nu ati incerca sa gasiti ceva, orice, care sa va faca sa va simtiti in siguranta, care sa va linisteasca? De asta fac copiii cu autism ceea ce fac. Nu sa va enerveze, nu sa va arate ca ei fac doar ceea ce vor ( cand de fapt ei fac ceea ce au nevoie! ) , nu sa va ignore sau ce alte motive care ati crede ca exista.

maxresdefault (1)De altfel, un baietel care a urmat S-R. avea obiceiul sa se frece de o minge imediat cum prindea momentul. Si-l prindea rar, caci un terapeut care aplica o alta tehnica il oprea tot timpul pentru ca dorea sa-l dezvete in a mai ”practica” acea stereotipie. Cand a putut explica motivul pentru care o facea, baietelul a spus ca acea modalitatea era singura solutie care il ajuta sa amelioreze durerile de burta pe care le avea. Cum e ? Noua ne-ar placea sa ne aduca cineva un plus de stres la acela pe care il avem deja? Si nu vorbim de a avea optiuni. Pentru ca micutilor cu autism nu cred ca li se da sa aleaga. Pentru majoritatea dintre ei decid altii.

Ar mai fi de asemenea si ingrijorarea ca ar trebui sa incurajati copilul sa-si faca rau, daca una din stereotipii presupune asta. In aceasta situatie in nici un caz Raun Kaufman nu va indeamna sa-i fiti alaturi!

press_photo4-raun-lDaca decideti sa calatoriti in lumea copilului vostru trebuie sa aveti rabdare. La unii poate dura cateva zile pana sa va priveasca, in timp ce altora le vor lua luni ca sa va observe. Asadar, minunile au nevoie de timp! Incercati sa vedeti ce vede si copilul vostru si, foarte important, incercati sa va simtiti bine cu ceea ce faceti. Un alt aspect important: nu trebuie neaparat sa aveti jucarii identice cu ale lui. Doar din aceeasi … gama, sa zicem. Aliniaza masini ? Faceti-o si voi, dar cu alte masini. Rupe hartii si le imprastie? Luati si voi niste foi si faceti la fel. Un tata care a aplicat S-R. fiului lui a vazut frumusetea lumii copilului lui urmandu-l intr-una dintre cele mai stupide (asa considera acesta stereotipia copilului sau ) activitati. Pe cand il imita punandu-si in dreptul ochilor tot felul de materiale stralucitoare, tatal a observat cat de minunat se poate rasfrange lumina in acestea.

Sper ca v-am convins deja ca metoda S-R e cu totul altceva si ca merita. Cu siguranta nu strica nimanui sa o incercati. Voi mai scrie cateva articole pe aceasta tema, insa pentru mai multe amanunte, foarte importante, va trebui sa cumparati cartea. Va dati seama ca nu am cum sa scriu eu ceea ce a scris autorul, nu? ( Nu, mie nu imi iese nimic din asta in caz ca v-a dat prin minte. ) Nu aveti de pierdut, ci doar de castigat.

Pentru mai multe idei si sfaturi :

10 mai 2017

Surse info: Raun K. Kaufman – Sa invingem autismul
Surse foto: http://www.elefant.ro
http://www.autismtreatmentcenter.org
Advertisements

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

Actually Autistic Blogs List

A list of blogs by Autistic people

The other side

Blogging on autism and art.

%d bloggers like this: