Mickey Rowe, primul actor cu autism care joaca rolul unui autist

Probabil ca majoritatea dintre noi nu s-ar gandi ca un autist ar putea fi actor. De abia acum ma intreb cam care ar fi cauzele sa credem asta. Nu m-am gandit niciodata serios. Acum ca stau si caut cateva motive, primul care imi vine in minte este ca autistii nu pot minti, deci nu pot juca teatru. Ei nu pot concepe altceva in afara de adevar, intelegeti?

Ei, da! Asta credeam pana sa citesc despre primul actor cu autism, Mickey Rowe. Si mai stiti ceva? Mickey Rowe mai joaca si rolul lui Christopher, personajul din ”O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii”, un adolescent de 15 ani, cu Aspenger, care vede lumea cu oarece dificultate. Nu poate minti, analizeaza, studiaza, observa si simte viata alt fel. Aventura sa de detectiv incepe o data ce patrupedul Wellington este gasit fara suflare. Cum suna asta? 

mickeyMickey Rowe va performa in rolul lui Christopher in aceasta toamna pe scena Teatrului Indiana, un teatru de repertoriu in cutia italiana, din Indianapolis . Daca inca va intrebati ce cauta un autist pe scena unui teatru sa stiti ca nici el, insusi Mickey, nu are un raspuns. Crede doar ca in aceasta lume a teatrului, slabiciunile se transforma in puncte forte.

Daca il vedeti pe strada de mai multe ori veti sti ca el este baiatul care poarta casti tot timpul si totdeauna o bluza sau tricou de culoare albastra, neaparat cu guler in forma de V. Asta pentru ca nu suporta ca zona gatului sa-i fie in contact cu un material. Daca mai este si iarna, sigur il observati mai usor caci, nu poarta niciodata vesta sau geaca. (Cred ca intr-acolo se indreapta si Stefan usor-usor ).mickey 1

Mickey a vorbit foarte tarziu si datorita necesitatii de a se exprima a inventat propriul limbaj de semne, incredibil de detaliat. A facut logopedie in clasele primare si terapie ocupationala in clasele gimnaziale. Nu se descurca foarte bine cu citirea textelor la prima vedere, insa asta nu constituie un impediment. Memoria foarte buna si textele scrise cu litere foarte mari sunt secretul! Cu cateva zile inainte de reprezentatie el se inregistreaza interpretandu-si rolul, pe care il invata apoi, doar ascultandu-l. Ulterior, ii sunt necesare cam 15 minute sa-si mai arunce ochii pe paginile memorate.

 

El spune ca ”jobul” de autist este sa-i faca pe cei ”normali” sa creada ca raspunsurile lui vin spontan, ca si cum totul este de fapt unic. ( Mickey spune ca foloseste ”scenarii” posibile cam tot timpul, tocmai pentru a face fata vietii de zi cu zi.) ”Cam asa e si in teatru” – spune el. ”Este o tensiune intre tot ceea ce sunt eu ca om si conventional. In fiecare interpretare trebuie sa existe o tensiune intre siguranta si risc. E ca atunci cand un pian este ridicat de la sol si trebuie bagat in casa, pe geam. El poate ajunge in siguranta dar, daca se balanseaza catusi de putin toata lumea va sta cu sufletul la gura sa vada ce se intampla pana la urma. Reprezentatia este acea funie care se misca si care-i face pe toti sa simta incordarea. Cand ea se relaxeaza, atunci si spectacolul s-a sfarsit.

mickey 2Toata lumea ma intreaba cum fac fata show-ului, din punct de vedere fizic. Norocul meu este ca fac parte din jumatatea de autisti careia ii place tot ce este legat de o coregrafie si indemanari, potrivite mai degraba pentru circ. Imi plac foarte mult aceste provocari, deci sa joc in ”O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii” nu reprezinta nici o problema. Si nici faptul ca joc in fata a 500 sau 2890 de oameni nu-mi etse greu. Rolurile si replicile imi sunt foarte clare, cunoscute si scrise mai bine decat cele din viata reala. Pe strada, unde rolurile nu-mi sunt foarte clare … acolo conversatiile pot fi infricosatoare.”

Conform ultimelor statistici din 2010, 20% din populatia americana au o dizabilitate. Cu toate astea mai putin de 1% din personajele cu handicap etse interpretat de persoane ”speciale”. Restul de 95% sunt date actorilor functionali, Raportul scade si mai mult cand vorbim de dizabilitati precum autismul.

”Tocmai de aceea, adauga Mickey, este foarte important ca actorii cu handicap sa vada roluri care sa le transmita ca ”Daca esti diferit, daca ai un alt fel de contact cu lumea, daca ai nevoi speciale, atunci teatrul are nevoie de tine. Lumea are nevoie de tine!””.

 

Sursa info: http://www.playbill.com
Surse foto: http://www.playbill.com
http://www.mickeyroweperformer.com/

 

19 mai 2017

 

 

 

 

Advertisements

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

Actually Autistic Blogs List

A list of blogs by Autistic people

The other side

Blogging on autism and art.

%d bloggers like this: