De ce este autismul frumos

 

De foarte multa vreme imi doream sa scriu despre asta si tot amanam. Nu stiu de ce, nici daca stau sa ma gandesc la asta. In orice caz, astazi i-a venit vremea. Poate si pentru ca vazusem undeva pe Facebook cum o mama a unui copil special scria cam asa : dupa 6 ani ma repet si spun ca noi parintii de copii cu handicap suntem oameni normali, care stiu sa rada, care au o viata sociala, care merg la munca la fel ca toti ceilalti, care merg la film, la piata etc. soareCitind asta ma gândeam la cativa dintre cunoscutii mei care nu stiau cum sa intrebe daca am vreo legatura directa cu autismul. Când aflau se fastaceau si spuneau ca le pare rau sa auda asta. In unele cazuri urmau incurajari de genul ”o sa fie bine”, pe care sincer am preferat sa le trec cu vederea. Cu siguranta ca nu plangea nimeni din cauza a ceea ce mi se intampla, dar asta nu inseamna ca doreau ca eu sa fiu intr-o astfel de situatie. Pana la urma nici eu nu stiu cum as fi reactionat. Sa fiu sincera…nici acum nu stiu daca stiu. De fapt nu stiu daca exista un mod corect de a reactiona atunci când un cunoscut are o problema cu unul dintre copii. ( Cam multi de ”nu stiu”, nu-i asa? ) Astfel de momente sunt delicate. Atat de delicate incat unii prefera sa nu te mai caute niciodata gandindu-se ca le e mai simplu asa – pana la urma le ai tu pe ale tale, ce sa-ti mai arda de viata?

stefan cu mineE, uite ca-mi arde! Si stiti de ce? Pentru ca nu am murit inca – poate majoritatii i se pare ca a avea un copil cu nevoi speciale este o nenorocire. Pentru unii parintii poate fi foarte greu si motivele sunt nenumarate, dar asta nu inseamna ca oamenii aia trebuie sa fie tristi si sa se gandeasca la ”problema” lor pentru restul zilelor. Au si ei o viata pe care o traiesc asa cum pot, când pot. Cu siguranta ca o traiesc mai singuri dupa ce foarte multi au ales sa iasa din viatile lor.

Inca un motiv ar fi ca si noi avem copii, la fel ca toti ceilalti parinti. Nu, pe astia specialii nu i-a adus barza-n cioc si nici nu are nimeni nici o vina pentru ca sunt diferiti. La fel cum nici voi, parintii cu copii pe care va place sa-i numiti ”normali”, nu aveti vreun merit pentru ceea ce v-a trimis Divinitatea. (Inainte sa ma acuzati de mai stiu eu ce, vreau sa stiti ca sunt mama si de , si de :)) Si apoi … ce e normalul pana la urma ?

Si, punctul care-mi place cel mai mult, autismul – la fel ca si alte afectiuni – are parti foarte frumoase. Sa va spun eu doar cateva. Noi, astia perfectii, nu o sa fim capabili niciodata sa spunem doar adevarul. Copiii cu autism nu mint! Asta sa aveti in cap pentru totdeauna. Nici adultii cu autism nu mint in cele mai multe situatii si spun asta pentru ca, desigur, or mai fi si exceptii. Cum e asta?

stefan 2Autismul ii face sa ia in serios pe oricine. Ei nu stiu de ironie sau de dedesubturi, de subintelesuri sau sa despice firul in o suta de fire mai mici. Asta mi se pare fenomenal. Sa iei lucrurile fix asa cum sunt, fara sa judeci.

Autistii sunt foarte ordonati si sunt capabili sa detecteze orice schimbare, cat de mica ar fi. Ca sa nu mai spun ca atunci când au un lucru de facut, tind sa-l faca perfect.

Autistii iubesc sistefan 4ncer, sa nu aveti nici o indoiala. Poate nu va arata tot timpul sau poate nu va arata niciodata, dar cu siguranta inimile lor sunt calde. Si tot cu siguranta va spun ca ei sunt loiali orice s-ar intampla. V-ati uitat vreodata in ochii unui copil cu autism? Acolo veti gasi pacea, linistea aceea pe care multi o cautam si nu o gasim niciodata. Ochii aceia vor transmite fix aceleasi trairi si când copilul va fi devenit adult. Pentru ca majoritatea copiilor din spectru sunt ca Peter Pan – sufletele raman la fel de curate, indiferent de varsta.

 

Autistii vad lucruri pe care noi nu le putem vedea si aici includ chiar si particulele de praf. frunzeSa va mai spun ca sunt capabili sa stie dintr-o privire si cate frunze are un copac sau daca o frunza a fost miscata de vânt? Este clar ca persoanele speciale sunt minunate si au calitati supraomenesti.

Autistii nu pot fi rai cu ceilalti si aici nu vorbesc de momentele in care nu inteleg ce se intampla in jurul lor si devin agitati. Aici vorbim de calitatea de a fi bun sau neutru cu toata lumea. Pur si simplu sa nu simti rautatea, sa nu vrei sa stefan 6te razbuni. Nu e minunat ?

Eu ma uit zi de zi la Stefan si ador veselia lui, sinceritatea lui, personalitatea lui care, da, ne da uneori mari batai de cap, dar care ma face sa fiu fericita stiind ca el nu este de acord cu deciziile mele. Bunatatea lui, ochii si inima lui calda, privirea lui uneori pierduta cine stie pe unde sau prin ce clipe ramasa ancorata impreuna cu gândurile lui … Aceeasi privire când stie ca glumesc cu el si imi raspunde in modul lui personal. Alintaturile constient duse la extrem si …  cate mai sunt!

Autistii sunt inainte de toate oameni si, uneori, ceva mai mult. Stand intr-o zi si gandindu-ma la frumusetea autismului am ajuns la concluzia ca ei sunt trimisi sa ne arate ca perfectiunea exista in diferite forme. Spuneti-mi voi, cam cate greseli sau pacate, daca vreti, credeti ca fac sau au autistii? Si atunci … nu i-ati vedea ca pe niste ”remindere” (ca sa nu zic ingeri) ca scopul nostru este acela de a trece frumos prin viata? De a imbratisa bunatatea si iubirea in cele mai variate și pure forme ?

 

15 Iunie 2017

Advertisements

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: