Prima data la ”doctorul pentru dinti”

       Astazi am mers prima data la dentist cu Stefan. M-am gandit eu ca este timpul. Stiu, o sa spuneti ca la 5 ani si 8 luni e cam tarziu. Nu as putea sa va contrazic , tocmai de aceea va sfatuiesc sa nu faceti ca mine. Eu am fost ”tinuta” de frica indusa de posibilele reactii ale copilului meu. Pentru ca intre timp m-am vindecat, am lasat totul in urma si , iata, merg mai departe. Cum spuneam, azi am fost la dr. L-am anuntat cu doua zile inainte, ieri amintindu-i de cateva ori si dimineata la fel. Nu am uitat sa-i spun la urcarea in masina ca mergem la gradinita sa-l lasam pe Andreas, dar noi ne vom intoarce pentru a merge la ”doctorul pentru dinti”. Parea impacat , doar ca odata ajunsi a inceput sa se agite. I-am amintit de planul pe care i-l spusesem.
Banuiesc ca nu va imaginati ca nu am avut parte de ceva agitatie. A ineput sa urle si sa se arunce pe jos. La asta a plusat una din educatoarele lui (desigur, cu intentii bune) care l-a invitat in clasa lui. Da, mi-a venit sa urlu si mie alaturi de Stefan!
”Mergem la dentist!”, ii zic educatoarei
”Stefan, stii ca ti-am zis de ieri si astazi ti-am spus: mergem la gradinita, il lasam pe Andreas si noi mergem la doctorul pentru dinti. Dupa ce terminam acolo, ne intoarcem la gradi!”
Sa fiu sincera nu m-am asteptat sa termine criza atat de rapid.
”Chipsuri! Netto ! (magazin)”, il aud.
Fix de un ”pret” al acceptarii aveam io nevoie. M-am facut ca nu aud si mi-am continuat drumul spre masina. Mai facusem asta si inainte si probabil ca o sa o mai fac. Nu imi place sa-l platesc, mai ales inainte de a face ce trebuie. Incerc sa-i rezist cat pot de mult si de des. Asta si pentru ca se obisnuieste relativ repede cu astfel de ”tratamente” si e mai greu de dezvatat.
In situatia de fata m-au salvat farurile masinii care s-au aprins atunci cand am deschis-o. Acum a fost asta, datile viitoare vor fi alte elemente. Chiar nu conteaza atata vreme cat nu este o rutina! Ea este buna si in cazul nostru, dar nu tot timpul!
Am uitat sa va spun ca dentistul este in aceeasi cladire cu pediatrul! Ceea ce inseamna ca, ati ghicit!, Stefan a si uitat ca i-am zis unde mergem! Mda, a crezut ca mergem la pediatru si s-a enervat cumplit cand in loc de stanga am facut dreapta. Si nu ar fi escaladat daca nu ar fi deschis usa vazand o asistenta ”pierduta”. Ii zic ca are autism, ea continua sa se uite la mine parca picata din copac. ”Intelegeti ce va spun?”, ii zic.
Da din cap ca da. In timpul asta Stefan alerga de colo-colo agitat. Uneori incerc sa-l opresc, alteori nu. Azi nu am incercat. L-am lasat sa vad pana unde ajunge. S-a linistit instant cand a intrat intr-o alta camera. Noul il ajuta de multe ori. Sau poate e ca un soc care-i ingheata pe moment trairile.
”Buna, Stefan!”, ii zice doctorul. Este acelasi medic care merge periodic la gradinita pentru a-i invata pe copii despre igiena dentara. Asta a fost si motivul pentru care alesesem cabinetul. Nu as fi facut asta atata vreme cat stiam ca o sa ne fie greu la inceput din cauza ca se afla in acelasi imobil cu pediatrul.  Cum uneori noul il ajuta, lucrurile cunoscute il pot agita. A vazut doctorul, l-a ascultat si a inceput sa tipe. Sa stiti ca de multe ori am observat acest comportament. Mie imi spune mai degraba ca tipa nu de frica si pentru ca vrea sa dam un pas inapoi. Ca si cum ar vrea sa ne sperie. Daca vede ca nu cedam, se linisteste imediat. Am mers in camera de asteptare si totul s-a petrecut intr-un perfect calm. In cateva minute am fost chemati in cabinet, unde Stefan a intrat cu placere. Scaunul roz, alteori culoarea preferata, nu l-a incantat asa ca a trebuit sa ma urc io pe el. Doctorul i-a explicat ce imi face si ca urmeaza si el.
Nu, nu a luat loc! A fost de acord sa spuna ”Aaaaaa” si sa-l lase pe dr sa se uite la dintii lui. Eu eram intinsa pe scaun cu capul in jos si cu mainile ii ghidam capul in functie de unde cadea lumina lampii. Asadar, eu si doctorul ne-am mulat pe situatie, ne-am ajutat si am gasit solutiile impuse. Rezultatul a fost unul imbucurator. Dintii lui sunt perfecti, inca. Periajul de doua ori pe zi este foarte important. Fara gustari si cu cantitatea de dulciuri redusa cat se poate. Este de munca, in ambele situatii. Lui Stefan ii plac enorm dulciurile, pe care oricum nu le primeste in cantitatile dorite. Periajul si-l face, dar incorect. As zice mai degraba ca ii place pasta de dinti si sa muste din periuta. Dupa cateva spalari este ciufulita si cu muuuulte urme de dinti. Urmatoarele programari le-am facut la trei luni ca sa se obisnuiasca si cu mersul la dentist.
A primit o mingiuta pentru ca a fost curajos si apoi am mers in liniste la gradinita.
Asta a fost prima vizita a lui Stefan la ”doctorul pentru dinti” si eu zic ca a decurs bine. Toti am avut un rol important pe care ni l-am indeplinit cu succes.
dentist 1( M-au ajutat o carte pentru copii in care este explicat ce ar trebui sa mancam, de ce trebuie sa ne spalam pe dinti, ce se intampla cand nu ii curatam si de ce trebuie sa mergem la doctor. In plus, era obisnuit cumva cu dentistul datorita vizitelor acestuia la gradinita, unde a impartit carti, periute si paste de dinti. Desigur calmul si siguranta mea nu trebuie uitate, la fel si comportamentul personalului. Si, curajosul, in primul si in primul rand!  🙂   )
Va spuneam in urma cu ceva vreme ca nu trebuie sa va fie frica de cum ar putea reactiona copiii vostri in anumite momente noi. Ei simt asta foarte clar. Sunt niste fini observatori, retineti! Daca voi nu le inspirati siguranta, ei nu se vor simti in siguranta. Stiu cat este de dificil, dar incercati sa jucati un rol cu voi in primul rand. Fiti credibili!

dentist-2.jpgdentist.jpg

Si nu in ultimul rand, sa nu va fie jena sau sa va cereti scuze pentru ca aveti un copil cu autism! Niciodata! Anuntati unde mergeti ca are autism si asigurati-va ca primiti tratament special. Puteti face o ”cercetare” inainte de a lua o decizie.Sunati sau mergeti personal acolo unde trebuie. Nu va lasati intimidati de nimeni! Am trecut si cred ca voi mai trece prin toate astea, deci am fost ca voi si voi fi in continuare. Copiii nostri merita sa fie tratati cu respect! Si noi suntem aici ca sa ne asiguram de asta!

Sursa Foto: Streptos + Kokkos – autor Carlo Mausini, Ilustratii Katja Schulze
19 Septembrie 2017
Advertisements

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: