Din ce în ce mai mulți copii sub 5 ani sunt puși pe tratamente psihiatrice. De ce ?

Săptămâna trecută citeam pe un grup întrebări și răspunsuri referitoare la tratamente medicamentoase pentru tulburări psihiatrice. Toate aparțineau unor părinți de copii mici, sub cinci ani, poate chiar trei. Unii avuseseră rezultate, alții nu, ba alții chiar înregistraseră efecte adverse și, doar atunci, au decis să oprească medicația. Doar două sau trei mame se declarau împotriva acestui gen de ”soluție”. Și o numesc ”soluție” pentru că, din păcate, foarte mulți părinți cred că medicamentele pot să le ”repare” copiii.

Ei, da…și eu am crezut asta la început când va spuneam că nu știam ce m-a lovit, când habar nu aveam ce este autismul și când am început să văd diverse crize (pe care acum observ la orice copil) care mi se păreau mie violente.

cpil aratat cu degetul

Nu știam pe ce lume mă aflam și credeam că medicina are soluții pentru toate. Am început să caut informații despre medicamente care să calmeze căci, mă gândeam eu, dacă va fi liniștit se va concentra cu siguranță. O, nici nu va dați seama câte opinii pozitive și experiențe minunate aveam să descopăr pe forumurile din SUA în special. Mai că m-aș fi dus a două zi să cer o rețetă pentru copilul meu de doi ani și șase luni. Gata, găsisem soluția! Aia avea să fie și cu autismul și aveam să le povestesc tuturor cum eu nu am făcut ce au făcut toți, ci am fost cu un pas în față. Și poate că în nebunia sau prostia dată de disperarea de a-mi vedea copilul ”normal” aș fi găsit un doctor care să-mi prescrie … cum se numea?, că știam și ce anume vroiam!, a…Ritalin.

Aici nu este vorba despre disperarea părinților, că asta îi poate duce la multe – că așa este omul, să facă tot ce poate ca să-i fie puiul bine. Aici nu este vorba nici măcar de aceia care acceptă astfel de tratamente, fără să pună întrebări. Că așa este la noi: ”Să nu-l supărăm / deranjăm pe dom’ doctor, că știe el ce face. Dacă așa a zis să facem, așa facem.” Comportamente care, pe de o parte, sunt cumva normale, că n-am făcut toți medicină și nu suntem toți medici.

Aici este vorba fix de doctori. Ăștia care se cred niște dumnezei și care prescriu în stânga și-n dreapta medicamente. Cu așa o ușurință … adică nepăsare, de ajungi să crezi că ai dat peste un doctor bun, care și noaptea visează medicină, respectiv psihiatrie.

Cum la noi nu s-a deranjat nimeni să facă nici un fel de statistică, o să vorbesc de una făcută de americanii din statul Georgia, în 2014, când un raport emis de Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) a apărut în presă. Atunci un reporter al Comisiei Cetățenilor pentru Drepturile Omului Internațional (CCHR), organizație de supraveghere a sănătății mentale, a făcut un raport complet din care a reieșit că medicamentele psihiatrice au început să fie prescrise inclusiv copiilor începând cu vârste sub 12 luni !

copil bebe tipa
– 249.669 de copii cu vârsta sub un an iau medicamente anti-anxietate (cum ar fi Xanax, Klonopin și Ativan).
– 26.406 de copii cu vârste sub un an iau antidepresive (cum ar fi Prozac, Zoloft, și Paxil).
– 1.422 de copii cu vârstă sub un an care au luat medicamente pentru ADHD (cum ar fi Ritalin, Adderall și Concerta).
– 654 de copii cu vârste sub un an iau antipsihotice (cum ar fi Risperdal, Seroquel și Zyprexa).
– 318997 de copii de 2-3 ani iau medicamente anti-anxietate.
– 46,102 copii de 2-3 ani iau antidepresive
– 10.000 de copii de 2-3 ani iau medicamente pentru ADHD
– 3.760 de copii de 2-3 ani iau antipsihotice.

 

Înainte de a va pune orice altă întrebare, va las eu una: Poate cineva să stabilească dacă un copil sub doi ani poate avea ADHD sau psihoză? Bineînțeles că nu!

Revenind la statistica americană, numărul crescut de prescripții este oferit sugarilor și copiilor mici, în ciuda efectelor secundare, deceselor, omuciderilor și sinuciderilor cunoscute, raportate la copiii mai mari și la adulții care iau aceste medicamente.
Ritalin, Adderall și Concerta sunt medicamente psihiatrice care sunt administrate copiilor diagnosticați cu ADHD. Acestea sunt etichetate ca droguri din Schema II, ceea ce înseamnă că au un potențial ridicat de abuz, cu utilizare care poate duce la o dependență psihologică sau fizică severă. Aceste medicamente sunt considerate periculoase.
Articolul Comisiei Cetățenilor pentru Drepturile Omului Internațional (CCHR) a arătat de asemenea că medicamentele pentru ADHD au efecte secundare grave, cum ar fi agitația, mania, comportamentul agresiv sau ostil, convulsii, halucinații și chiar moarte subită, potrivit Institutului Național de Sănătate. Iar Administrația Alimentară și a Medicamentelor  încă mandatează ca toate etichetele pentru stimulente folosite în cazul ADHD să conțină informația precum că “efectele pe termen lung ale amfetaminelor la copii nu au fost clar stabilite.”

În ceea ce privește antipsihoticele, medicamentele anti-anxietate și antidepresivele, Food and Drug Administration (FDA) și agențiile internaționale de reglementare a medicamentelor citează efectele secundare incluzând psihoze, manie, idei suicidare, atac de cord, accident vascular cerebral, diabet și chiar moarte subită.

Mai pe scurt și dacă ar există un medicament care să ”repare” ceva pe termen scurt, tot el va distruge pe termen lung.

copil tipa.jpg
Referitor la cifrele alarmante, în februarie 2015, un articol din Wall Street Journal chiar întreba  “De ce sunt atât de mulți copii care iau medicamente psihiatrice?”. Adevărul este întotdeauna legat de bani: companiile farmaceutice le fabrică, medicii și psihiatrii le prescriu și, împreună, fac foarte mulți bani în detrimentul sănătății mentale și fizice a sugarilor și a copiilor. A copiilor noștri !

Și uite așa ajungem în prezent, când copiii au început deja să dezvolte o oarecare rezistență la toate cele de mai sus. Nu mai demult de 2016, când Food and Drug Administration (FDA)  aproba folosirea terapiei electroconvulsive (ECT), adică folosirea electroșocurilor, pe copii. ( În prezent această metodă este folosită în cazul adulților care cu autism, tulburări bipolare și schizofrenie ). Mai mult chiar, ECT a fost pusă în aceeași categorie cu lentilele de contact sau prezervativele. Da, acolo ne îndreptăm! Să ajungem să considerăm că pierderile permanente de memorie, confuzia, traumatismele cerebrale și chiar moartea nu mai trebuie să ne sperie sau să ne îngrijoreze.

La toate astea aș mai putea adaugă faptul că majoritatea atacurilor din școlile americane au ceva în comun și nu mă refer la arme. Ghiciți ? Da, tratamentele psihiatrice pe care atacatorii le urmau pentru fragilitatea sau instabilitatea emoțională.

 

Surse info: https://www.nytimes.com/2015/12/11/us/psychiatric-drugs-are-being-prescribed-to-infants.html?ref=oembed
https://www.nytimes.com/2014/05/17/us/among-experts-scrutiny-of-attention-disorder-diagnoses-in-2-and-3-year-olds.html
https://medlineplus.gov/druginfo/meds/a689006.html
https://consensus.nih.gov/1998/1998AttentionDeficitHyperactivityDisorder110html.htm
https://www.theblaze.com/contributions/fdas-chilling-embrace-of-electroshock-therapy-leaving-victims-with-low-iqs
https://www.fda.gov/downloads/MedicalDevices/…/UCM478942.pdf
Surse Foto: http://www.pixabay.com

 

1 Martie 2018

 

Advertisements

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: