Depresia la individul cu autism

Partea a doua a articolului o găsiți în partea de jos.

gloomy-mystical-style-mood-159069.jpeg

Depresia este fără îndoială o condiție specifică majorității, însă atunci când ne referim la autism vorbim deja despre un diagnostic greu de dat. Inclusiv specialiștii s-au dovedit de multe ori depășiți, tocmai din cauza suprapunerii și asemănărilor dintre cele două – simptomatologia autismului poate masca de multe ori caracteristicile majore ale depresiei. Mai mult decât atât, prezentarea depresiei la copiii cu autism este adesea atipică sau cel puțin mai greu de identificat din cauza deficiențelor pe plan social, cognitiv și comunicativ. Îmbucurător este faptul că odată identificată, tratamentul în cazul depresiei la persoanele cu autism poate fi eficient.

Manifestările depresive variază în funcție de vârstă și, prin urmare, de nivelul general de maturizare și dezvoltare a individului, însă au în comun scăderea interesului pentru activități, sentimente de lipsa de valoare sau vinovăție, diminuarea capacității de concentrare sau de luare a deciziilor și a gândurilor legate de moarte.

Un studiu al copiilor cu vârstă preșcolară a identificat în 98% din cazuri prezența iritabilității și tristeții, copiii mici având probleme de comportament sau prezentând angajamente persistente în activități precum jocul pe teme legate de moarte.

Observarea activităților pe care aceștia le au este vitală, mai ales dacă ne confruntăm cu cazuri în care nu există comunicarea verbală. Tocmai de aceea, părinții și îngrijitorii ar trebui să fie foarte atenți la orice schimbare comportamentală sau psihică pe care copilul sau adolescentul o prezintă. Literatura de specialitate amintește printre acestea creșterea tristeții, slăbiciune, apariția de afecțiuni noi sau agravarea celor existente. În plus, anhedonia (incapacitatea de a simți plăcerea în situații normale), starea vegetativă cum ar fi somnul, tulburările de greutate, scăderea performanței sau regresia aptitudinilor, toate au fost observate la tinerii cu autism. De asemenea a mai fost raportat și comportamentul catatonic (fixarea corpului în anumite poziții, comportament stereotip și amuțire).

Prezența depresiei în cazul autiștilor mai poate fi ‘’trădată’’ și de lipsa de interes pentru propria îngrijire și creșterea tendințelor de autovătămare.

Toate astea, specifice de altfel și autismului, pot prezenta o provocare pentru specialiști în a identifica depresia.

Ce este foarte curios și ce au menționat majoritatea studiilor a fost atât intensificarea cât și scăderea simptomatologiei autismului, în ultimul caz individul pierzându-și capacitatea și interesul de a mai încerca să ‘’evadeze’’ din cotidian cu ajutorul comportamentelor stereotipice. Așadar, tocmai scăderea acestei  ‘’funcționări’’ adaptive trebuie observată cu foarte mare atenție.

Ca o comparație trebuie spus că adolescenții manifestă mai des hipersomnie (somnolență), prezentând un risc crescut de sinucidere  față de preadolescenți.

Pentru a va face o idee mai clară a celor enumerate mai sus, iată câteva elemente importante menționate de literatura de specialitate.pexels-photo-736843.jpeg

Prima coloana prezintă caracteristicile depresiei observate atât la copii, cât și la adulți. Asteriscurile (*) indică calități care sunt unice sau observate mai frecvent în depresia din copilărie. Prezentarea depresiei la copii cu tulburări de spectru autist poate fi mai dificilă pentru a o caracteriza și a o  recunoaște. În cea de-a doua coloana sunt enumerate caracteristicile suplimentare care au fost descrise la copii afectați de autism care se presupune că sunt afectați de depresie sau simptomatologie depresivă.

Semnele și simptomele tradiționale ale depresiei, inclusiv caracteristicile care pot fi observate în depresia din copilărie, includ:

Starea depresivă, tristețea, plâns
Iritabilitate*
Anhedonia (incapacitatea de a simți plăcerea în situații normale)

Insomnie sau hipersomnie (somnolență)
Agitația sau întârzierea psihomotorie (probleme comportamentale *)
Oboseală sau pierderea de energie
Retragere socială
Pierderea în greutate care nu este asociată cu dieta / schimbarea apetitului
Creșterea vinovăției sau a lipsei de valoare
Tulburări somatice *
Lipsa de strălucire *
Capacitate redusă de concentrare; indecizia
Gânduri recurente de deces sau idei suicidare
Jocul caracterizat de teme legate de sinucidere sau de deces *

 

Semne și simptome suplimentare care pot fi prezente la copiii cu autism, care suferă de depresie :

Agresiune
Tulburarea de dispoziție
Hiperactivitate
Scăderea funcționării adaptive sau lipsa grijii pentru propria persoană
Regresarea abilităților dobândite anterior
Creșterea compulsivității ( tip de conduită în care individul se simte constrâns a acționa sub efectul unei forțe interne obsesionale, amenințat de angoasă, de culpabilitate).
Fluctuațiile simptomelor cu autism, incluzând atât creșterea comportamentului stereotip și scăderea interesului față de preocupări / interese restrânse
Comportament auto-vătămător
Catatonie (fixarea corpului în anumite poziții, comportament stereotip și amuțire)


Schimbare generală a comportamentului față de valoarea inițială, care nu este specificată altfel de caracteristicile de mai sus.

NOTA: Acest articol nu este menit să pună diagnostice, ci doar să informeze.

 

PARTEA A II -A 

 

Pentru a ajuta medicii să determine probabilitatea depresiei la copiii cu autism, cercetătorii au încercat să estimeze apariția celor două condiții în randul populație. Acest lucru s-a dovedit a fi o provocare monumentală, având în vedere lista lungă de factori care complică identificarea unui episod depresiv. Nu este surprinzător faptul că, deși numeroase studii au raportat un risc crescut de depresie la copiii cu autism, în comparație cu copiii în mod obișnuit în curs de dezvoltare, ratele de prevalență a depresiei la autism a variat de la 1,4% până la 38% .Un obstacol major a fost lipsa unui instrument de evaluare și conceput special pentru cei cu tulburări de spectru autism. În loc de acesta , clinicienii au utilizat interviuri semistructurate și o varietate de măsuri concepute fie pentru populația generală, fie pentru cea cu handicap.

Într-un efort de a rezolva această problemă, Leyfer și colegii au dezvoltat Interviul cu Autism Comorbidity Present and Lifetime Version (ACI-PL), o variantă a Programului Kiddie pentru tulburări afective și schizofrenie, modificată special pentru copiii cu autism. Anchetatorii au studiat 109 copii și adolescenți cu înaltă funcționare (cu vârste cuprinse între 5 și 17 ani) cu autism. IQ-ul mediu a fost de 82,5, iar informațiile au fost obținute prin intermediul părinților și ingrijitorilor.

pexels-photo-236147.jpeg

Simonoff și colegii au efectuat o evaluare standardizată a unui eșantion de copii britanici cu autism. Diagnosticările au fost făcute utilizând evaluarea psihiatrică pentru copii și adolescenți – versiunea parentală (CAPA), o măsură utilizată pe scAră largă, dar care nu a fost modificată special pentru tinerii aflați în cadrul studiului. Au studiat 112 copii și adolescenți (cu vârste cuprinse între 10 și 14 ani) al căror IQ  mediu a fost de 72,7 – informațiile au fost obținute de asemenea prin intermediul părintilor și ingrijitorilor.
Rată de prevalen
ță pentru episoadele depresive majore a variat de la 1,5% (Simonoff și colab.) la 10% (Leyfer și colab.) ambele raportând rate ridicate de simptomatologia depresiei (10,4% în studiul Simonoff  și 4% în Leyfer și colab.).

Diferențele legate de capacitatea verbală sau funcționarea intelectuală în probele respective ar putea fi responsabile pentru această discrepanță, conexiunile dintre depresie și severitatea autismului, vârsta și IQ-ul subiecților fiind una strânsă.

pexels-photo-66757.jpegDe mult timp, a fost precizat faptul că indivizii autiști care sunt intens funcționați și mai bine adaptați social, dezvoltă o înțelegere a diferențelor dintre ei și societate, conducând la o mai mare percepție personală și la o valorificare inferioară de sine.

 În sprijinul acestui fapt, Vickerstaff și colegii au descoperit că abilitățile cognitive superioare și o mai bună cunoaștere a stării cuiva conduc mai des la depresie. În mod similar, Sterling și colegii săi au descoperit că depresia la adulții cu tulburări de spectru autist a fost asociată cu o capacitate cognitivă mai mare, mai puțină depresie socială și vârstă înaintată.

Taylor și Seltzer au arătat recent că adulții tineri cu autism, fără dizabilități intelectuale, au fost de trei ori mai dispuși să nu aibă “activități în timpul zilei” comparativ cu adulții autiști, cu o dizabilitate intelectuală. Toate acestea sugează că inadecvarea sistemelor actuale de servicii pentru satisfacerea nevoilor tinerilor care funcționează mai bine ar putea genera riscuri pentru dezvoltarea sindroamelor depresive.

În cele din urmă, Mazurek și Kanne au descoperit că tinerii cu un IQ mai mic și severitatea crescută a autismului au avut mai puține simptome de depresie decât tinerii autiști funcționali.

Datele privind o relație semnificativă între vârstă și depresie au fost mai puțin concludente. Este bine cunoscut faptul că, în cazul copiilor care se dezvoltă obișnuit, incidența depresiei crește în adolescență și acest lucru a fost presupus să apară și la tinerii cu tulburări de spectru autist.

Nici un studiu nu a comparat direct ratele de depresie între copii și adolescenți care prezintă autism sever, dar mai multe au sugerat o lipsă de asociere între prevalență și vârstă, notând că vârsta emoțională are probabil mai multă influență decât vârsta cronologică asupra dezvoltării depresiei.

pexels-photo-569169.jpeg

Din păcate nu există niciun studiu identificat care să fi căutat să determine în mod sistematic preponderența depresiei la copiii cu autism cu un IQ mai mic de 70. Metodele validate pentru această populație ar fi deosebit de utile având în vedere provocările unice ale autismului, mai ales când subiecții sunt non-verbali și se impune determinarea unui diagnostic de depresie.

Nu se șție cum sunt construite și cum ar putea fi cel mai bine măsurate înțelegerea sau conștiința de sine în cazul copiilor autiști. Este observat clinic faptul că recunoașterea stării și a nivelului sau social poate duce la o stare de depresie. Nu se cunoaște, totuși, dacă cei cărora pare să le lipsească o astfel de înțelegere sunt protejați față de dezvoltarea depresiei.

Surse info: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3154372/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3154372/table/T1/
Sursa Foto: wordpress.com

 

8 Martie 2018 – I

12 Martie 2018 – II

 

 

Advertisements

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: