Cele mai comune greseli ale parintilor copiilor cu autism

Fara absolut nici o introducere am sa scriu mai jos cateva dintre cele mai des intalnite greseli pe care noi, parintii copiilor cu nevoi speciale, le facem. Asadar, una este aceea de a-ti coampara propriul copil, cu autism, cu un copil tipic. De fapt, in general nu este recomandat sa faci comparatii intre copii, pentru ca fiecare este unic. De ce sa nu comparam ? Pentru ca, ne place sau nu, cel putin pana intr-un punct, o persoana cu autism are unele intarzieri in dezvoltare. Indiferent ca facem referire la vorbire sau mersul la toaleta. Vei ajunge sa simti ca iti pierzi orice speranta, uneori si mintile!, daca iti vei privi copilul in comparatie cu un altul, fara autism. Adevarul este ca traiectoria puiului tau este cu totul alta fata de a altui copil care nu este in spectru.
Nici comparatia intre doi autisti nu este potrivita din aceleasi motive pentru care nu
facem comparatie intre copiii tipici. Ce s-o mai lungim, nu comparam copiii intre ei, autisti sau nu! 🙂
Solutia? Accepta ceea ce nu poate face copilul tau. Ia-o usor si vei vedea progresele intr-o alta lumina. Stresul ca nu face asta si aialalta nu te ajuta cu nimic.

 

Te ingrijorezi ca nu are aceleasi preocupari precum copiii de varsta lui? Asta pleaca in
primul rand tot de la o comparatie, nu-i asa? Este adevarat ca de multe ori copiii cu auttism raman in urma cand vine vorba despre anumite jocuri sau hobby-uri, dar asta poate fi doar pentru o perioada. Majoritatea parintilor incearca sa le aduca in atentie copiilor lor alte activitati, doar-doar le-or ”infia”.

stef se invarteStiti care este problema aici? Imagineaza-ti ca o persoana vine si iti ia acel lucru pe care il faci cu placere si iti spune ca nu este potrivit. Nu ti s-ar parea nedrept si suparator? De ce sa faci asta daca acel ceva il face pe individul nostru fericit, il linisteste si, mai ales, nu-i afce rau?
Ce este de facut? Sa-l lasi sa se bucure de ce ii place, chiar daca tu consideri
ca nu este pentru varsta lui. Nu decide si ce sa ii placa, te rog! Desigur ca nu spun sa
nu incerci sa-l faci curios si deschis catre alte lucruri noi, chiar te sfatuiesc sa incerci! , dar nu ii lua acel ceva care il face sa se simta confortabil. Poate nu esti de acord sau nu crezi, dar astfel de activitati ii relaxeaza si ii ajuta sa evolueze pe alte planuri.

 

Nu face presupuneri! Aici ma refer atat la ”copilul meu poate” cat si la ”copilul meu nu poate”. Este foarte bine sa vezi copilul intr-o lumina cat mai pozitiva, insa nu merge cu asta prea departe intrucat risti sa pierzi contactul cu realitatea si sa nu mai vezi
adevaratele probleme. Implicit, nu vei mai cauta solutiile cele mai bune. Cat despre a ne vedea copilul intr-o lumina negativa, n-am face decat sa-i punem o bariera peste care nu-l vedem trecut. Daca nici noi nu credem ca poate, este foarte posibil chiar sa nu poata. ( Si asta se datoreaza energiei pe care o transmitem. Crezi sau nu, ea chiar exista! ) Si stii de ce? Pentru ca nu vei mai fi motivat sa-l ajuti la fel de mult sa ”creasca” .
Ce este de facut? Incearca sa-i vorbesti ca oricarei persoane. Nu-l subestima pentru
ca nu vei sti (poate) niciodata cat de multe lucruri intelege. Cand ste prezent , nu vorbi
despre el ca si cum ar fi invizibili (asta este una din regulile pe care nemtii insista
pana in panzele albe!)

masini in linie

Supraincarcarea. Au fost timpuri cand si eu am incercat sa imi incarc copilul. Credeam ca un numar mare de terapii si activitati este necesar orice ar fi. Terapeutii imi spuneau de fiecare data ca trebuie sa il las sa respire si ca supraincarcarea nu va aduce nimic bun. Mi-a luat ceva timp sa le dau dreptate. Desigur ca interventia timpurie este importanta, dar totul trebuie facut cu o oarecare moderatie. Pentru ca vorbim pana la urma de un copil, care – autist sau nu – are propriile nevoi … de copil. Da-i voie sa fie copil si nu-l impovara. Retine ca perioada copilariei nu se mai intoarce niciodata!
Imagineaza-ti ca atunci cand erai copil, in loc sa te fi jucat ai fi muncit. Gandeste-te ca nu toate momentele trebuie sa fie folosite pentru a-l invata ceva. Lasa-i sansa sa se distreze si sa fie fericit, chiar daca asta implica stimularea, alinierea obiectelor sau scrierea aceluiasi cuvant.

Acestea sunt doar cateva dintre greselile pe care le facem cu totii. Este adevarat ca fiecare isi cunoaste copilul, dar nici unul din noi nu traim in corpul si in mintea lui. Personal, am decis de mult sa-l las sa mi se dezvaluie mai mult si bine am facut! Acum il cunosc mai bine ca niciodata si asta imi da o incredere fantastica, pe care i-o transmit cu siguranta. Suntem o echipa, fara indoiala!

 

Foto: Arhiva personala

13 Decembrie 2017

Advertisements

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: