Cum ne-a ajutat tehnologia sa deschidem poarta catre lumea autismului

In urma cu cateva zile am vazut filmul ”Life, animated”, despre care am scris aici acum ceva vreme, si care mi-a amintit ca imi propusesem sa scriu si eu cum tehnologia m-a ajutat foarte mult. Este adevarat ca multi spun ca nu este recomandat ca un copil cu autism sa se uite la televizor sau sa aiba acces la internet, doar ca eu am o alta opinie cu privire la aceasta recomandare. Mai exact as spune ca acolo unde exista masura, nu are ce sa dauneze. Sa ma ierte cei care nu sunt de acord cu mine, insa asta este strict opinia mea si mi-o exprim mai ales ca am ”testat” cam toate variantele.

Initial (cand nu aveam habar ca Stefan are autism) televizorul mergea foarte mult pe programele de desene animate. Nu era fascinat neaparat – se juca si din cand in cand mai ridica privirea daca ceva ii atragea atentia. Cum eram de parere ca nu toate desenele animate sunt potrivite pentru el, am inceput sa caut pe internet. Ordinea exacta nu mi-o amintesc, dar va pot spune ca am inceput cu cantecelele obisnuite pentru copii mici, in limba engleza, ajungand pana la Baby Einstein (va puteti face o idee accesand acest link). Dupa care am ajuns la unele care il faceau sa rada foarte mult, Funny animals .  Si era de ras intr-adevar.

 

Se uita la toate astea fara sa insiste asupra unui singur cantecel sau episod. Ii placeau toate si eu eram multumita ca datorita lor il pot face sa manance. Stiti obsesia mamelor, nu-i asa? Copilul nu mananca suficient (credem noi!), ce e de facut?

Stefan a spus prima data cuvantul ”mama” pe cand avea 10 luni, chiar in seara in care impodobeam bradul. Atunci a fost totul spontan. Pana in acea zi fusese mai tot timpul tacut. A doua oara a spus cand, in urma vaccinului ROR, a avut o indigestie violenta. Cam atat despre cuvintele lui. In rest era fie tacut, fie urla atunci cand nu stia altceva.

Noi am incercat terapia ABA timp de 4 luni si oricat s-au straduit terapeutele sa-l faca sa arate cu degetul nu au reusit  (facea terapie 6 zile, 4 ore pe zi). A nu se intelege ca nu apreciez munca lor, ci doar – inca o data spun – vreau sa subliniez ca nu a mers in cazul lui. (Ca sa nu ma pierd in detalii si pentru a intelege toti: nu am fost de acord si nici acum nu sunt cu abordarea ABA. Nu in cazul lui Stefan, cel putin!) Stiti cand a invatat sa arate cu degetul? Cand a inceput sa aiba preferinte (nu obsesii) pentru desenele animate. Cred ca avea 2 ani jumate. Arata foarte clar pe ecranul laptopului. Din acea clipa a inceput sa arate si spre lucrurile pe care le vroia. Astazi nu arata tot timpul, pentru ca foloseste cuvintele. ( Nu vreau sa fiu gresit inteleasa asa ca voi spune clar: Stefan inca vorbeste putin, nu in propozitii, dar se face inteles. Principala problema o constituie cele trei limbi in care tot aude diverse lucruri. )

A urmat apoi alfabetul. Tot de la desene, in trei limbi. Astea erau primele sunete dupa acele doua ”mama”. Trecusera 3 ani in care Stefan nu scosese sunete care sa insemne ceva. (Mai exact avea 4 ani fara cateva luni). De emotie uitasem la un moment dat si limba in care sa-i mai spun fiecare litera si chiar alfabetul.

 

Au urmat apoi culorile, fructele, animalele, formele geometrice (nu cred sa fi ramas una fara sa fi invatat-o) si de aici am putut creea o legatura cu el. NU stia denumirile cuvintelor daca nu le vazuse in desene animate si nici nu era dornic sa le invete oricum. Cand ii ceream ceva si nu stia despre ce vorbesc, ma duceam langa obiect si il denumeam, apoi spuneam si culoarea. Asta il facea atent si data viiroare, chiar daca nu-si amintea exact denumirea, ma refeream la culoare. Il identifica imediat si mi-l aducea, pentru ca intr-o urmatoare faza sa-l cunoasca deja. Pentru extinderea cunostintelor m-au ajutat foarte mult episoadele ”Cine face muu” (le gasiti aici), cantecelele de la Tra La La (Tra la la) si tot felul de episoade scurte precum cele de la Baby Ricky (aici) – astea de abia au aparut si le-am descoperit de curand.

Lui Stefan ii place foarte mult sa cante si asta ne-a ajutat foarte mult.

 

 

Am cantat deseori impreuna asta facandu-l foarte atent la ce aveam sa-i spun. Uneori chiar íi vorbeam pe muzica (daca pot sa spun asa) tocmai pentru ca stiam ca asa ma va ”auzi’.

Am insistat uneori foarte tare sa repete sau sa ma imite, astea ducand aproape de fiecare data spre esecuri totale. Mi-am dat seama ca el stie multe, doar ca scoate din ”sertarase” anumite lucruri atunci cand vrea. Pana sa-mi dau seama de asta facusem destule greseli care dusesera la o ruptura intre mine si el. Norocul meu a fost intotdeauna bunatatea copilului meu.

Jucariile au fost dintre cele mai diverse. Nu am urmarit musai sa cumparam doar puzzle-uri incastre sau alte jucarii folosite in terapii, ci mai degraba sa fie variate, astfel incat sa nu se plictiseasca. Nu au lipsit literele cu ajutorul carora Stefan a inceput sa scrie foarte multe cuvinte pe care le vedea, dar le si intelegea si folosea corect.

Tableta mi-a fost de mare ajutor in realizarea puzzle-urilor ”pe viu”. Intai a inceput sa joace diverse jocuri, pentru ca apoi sa ia rand pe rand si puzzle-urile din casa.

Jucariile care noua ne-au fost foarte utile au fost cele de la Playmobil. Este adevarat ca preturile nu sunt foarte mici, dar odata achizitionate o sa realizati ca si-au meritat banii. Probabil o sa spuneti ca am plecat de la tehnologie si am ajuns la jucarii. De fapt era o paranteza pentru ce urma sa scriu si anume ca filmuletele  (precum acesta) facute de diversi oameni care se jucau cu Playmobil l-au ajutat pe Stefan sa se joace creativ. La inceput nu existau in limba romana, acum sunt destule pe YouTube astfel incat sa vedeti despre ce vorbesc. In plus, tot pe acelasi canal, urmareste cu placere diverse episoade filmate de oameni acasa la ei sau in diverse gradini si parcuri.

Asadar, aceasta este experienta noastra cu laptopul sau tableta. Continua sa fie una pozitiva daca este sa punem in balanta rezultatele. Aceasta a fost singura modalitate de a construi un pod catre lumea lui si de a-l aduce, fara sa-l fortam, in lumea noastra. Mai contribuie cele patru terapii distincte, fiecare a cate 45 de minute pe saptamana, si gradinita mixta la care merge de la 2 ani si 7 luni.

Si voi? Ce ”relatie” aveti cu tehnologia?

 

4 Iulie 2017

Advertisements

Blog at WordPress.com.

Up ↑

Actually Autistic Blogs List

A list of blogs by Autistic adults

The other side

Blogging on autism and art.

%d bloggers like this: